Asociația de întreprinderi – subiect al Legii Concurenței

O temă actuală de interes public, dar și privat este relația dintre asociațiile de întreprinderi și normele concurențiale. Obișnuite să activeze sub umbrela normelor civile de drept, asociațiile de întreprinderi urmează sa deprindă a respecta și normele dreptului concurenței. Sancțiunile pentru desconsiderarea acestora sunt destul de urzicătoare. Găsiți aici prima parte din articolul „Asociația de întreprinderi – subiect al Legii Concurenței„ scris pentru a face înțelese regulile de care trebuie să țină cont asociațiile de întreprinderi și membrii lor.

De la BNM la Consiliul Concurenței

Valentina NOVAC

Cum să nu susții opinia expertului Natan Garștea  – logic, simplu și profesionist a pus la respect guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei (BNM). De altfel la ce mai e nevoie de regulatorul pieței bancare, dacă nu-și poate valorifica capacitatea de a gestiona procesele de care este responsabil. Între timp o altă autoritate publică – Consiliul Concurenței a preluat ștafeta. Odată cu intrarea în vigoare a Legii cu privire la ajutorul de stat nr.139 din 15.06.2012, creditarea băncilor de către BNM la dobânzi preferențiale sub garanția Guvernului (ajutor de stat), nu mai poate fi efectuată decât dacă este autorizată de Consiliul Concurenței. Aceste autorizări trebuie să fie precedate de analize, evaluări, constatări, activități care generează concluzii menite să ferească mediul concurențial de intervenții incompatibile cu dezvoltarea participanților la piață în baza propriilor merite și să asigure folosirea ajutorului acordat conform obiectivelor propuse și stabilite în deciziile-autorizări. La 18 septembrie 2015, Consiliul Concurenței a publicat a doua Decizie care autorizează „ajutorul de stat acordat de către BNM „pentru „Banca de Economii” S.A și B.C. „Unibank„ S.A. destinat să remedieze perturbarea gravă a economiei„adoptată de Plenul autorității la 08 aprilie 2015. Prima Decizie, adoptată la 30 noiembrie 2014 și publicată la 30 iunie 2015, autorizează ajutorul de stat „pentru salvarea S.A.”Banca de Economii”, B.C.”BancaSocială”S.A., B.C.”UNIBANK”S.A.„. Ambele decizii-autorizări sunt necondiționate. Publicate au fost doar preambulul și dispozitivul Deciziilor. Nici o informație care ar indica când vor fi (și dacă vor fi) făcute publice analizele și evaluările privind compatibilitatea ajutoarelor de stat cu mediul concurențial nu a fost oferită.  De menționat, că sunt unicele Decizii ale Plenului Consiliului Concurenței publicate pe pagina web a autorității fără careva constatări ce stau la baza autorizării ajutoarelor de stat — cu cât mai importantă e problema cu atât mai superficial și mai repede se vine cu „soluții„. Pe lângă lucruri evidente: nu sunt indicate valorile ajutoarelor de stat ce revin fiecărei dintre băncile nominalizate, nu sunt nominalizate Hotărârile Guvernului prin care statul a garantat acordarea de credite de urgență băncilor licențiate de către BNM, atragem atenția asupra următoarelor. Primul ajutor (autorizat conform deciziei din noiembrie) este acordat pentru salvarea băncilor și este un ajutor de stat individual după cum se desprinde din decizia respectivă, fiind adoptată în conformitate cu două Regulamente speciale: Regulamentul privind ajutorul destinat să remedieze o perturbare gravă a economiei, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenței nr.12 din 30.08.2013, și prevederile Regulamentului privind ajutorul pentru salvarea beneficiarilor aflați în dificultate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Concurenței nr.6 din 30.08.2013. În ultimul găsim semnificația noțiunii de salvare „ajutorul pentru salvare – este acel ajutor reversibil, acordat pentru o perioadă de șase luni, care face posibilă susținerea unei întreprinderi în dificultate, care se manifestă printr-o criză acută de lichidități sau insolvabilitate şi al cărui obiectiv principal este menținerea întreprinderii în circuitul economic pentru o perioadă în care să se elaboreze un plan de restructurare sau lichidare…„. Prezentarea planului de restructurare sau de lichidare a beneficiarilor de ajutor de stat autorității de concurență de către BNM  este prevăzut la alin.(4) art.10 din Legea nr. 139 din 15.06.2012 cu privire la ajutorul de stat. Cerința respectivă, adresată BNM, este inclusă și în decizia din noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Concurenței. Dat fiind ne-prezentarea de către BNM a planului solicitat de autoritatea de concurență, în termen de șase luni (conform normei legale și pct.3 din decizie), Plenul Consiliului Concurenței a inițiat la 23 iunie 2015 investigația referitor la semnele încălcării legislației în domeniul ajutorului de stat de către BNM. Procedura de examinare nu poate dura mai mult decât 120 zile lucrătoare. Astfel, întrebările: ce de fapt a autorizat Plenul Consiliul Concurenței prin decizia sa din noiembrie, au fost sau nu mijloacele alocate utilizate potrivit scopului (?) sau utilizate abuziv, și de acest Plen a considerat că atare injectări individuale de resurse financiare sunt compatibile cu mediul concurențial de pe piața bancară fără a gândi remedii și impune măsuri (de comportament sau/ și de structură) în legătură cu intervenția selectivă a statului pe piața bancară, rămân deschise. Piața bancară e lăsată izbeliște, se împărțește și își repartizează activele după cum apucă. Și după toate conducătorul regulatorului își permite să facă referință la proceduri ordonate…

De reținut, că conform Regulamentului privind ajutorul pentru salvarea beneficiarilor aflați în dificultate  ajutorului de stat acordat pentru salvare de regulă i se aplică principiul  – prima și ultima dată.

Al doilea ajutor este autorizat de Plenul Consiliului Concurenței în aprilie curent, deja în baza unui singur regulament special – Regulamentul privind ajutorul destinat să remedieze o perturbare gravă a economiei, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenței nr.12 din 30.08.2013. Pct.8 al secțiunii 1 al Regulamentului în cauză prevede „Ajutoarele de stat destinate să remedieze o perturbare gravă a economiei se acordă, de regulă, sub formă de schemă de ajutor. Ajutoarele individuale destinate să remedieze o perturbare gravă a economiei se acordată dacă există o relevanță sistemică.„ . Deci al doilea ajutor nu este potrivit deciziei din aprilie consacrat salvării băncilor, ci destinat să remedieze o perturbare gravă a economiei. În acest sens au fost selectate doar două bănci -„Banca de Economii” S.A și B.C. „Unibank„, cum? — nu se explică, dar putem deduce, că și acest ajutor este un ajutor de stat individual. Și tot prin deducere (decizia Plenului nu explică nimic), consultând regulamentul (vezi secțiunea 2 „Ajutoarele de stat acordate în sectorul financiar pentru remedierea perturbărilor grave ale economiei„) cu considerarea căruia a fost autorizat al doilea ajutor, ajungem la concluzia că respectivul poate fi utilizat doar pentru restructurarea băncilor și contribuirea la revitalizarea beneficiarului pe termen lung. Evidențiem, că decizia Plenului Consiliului Concurenței din aprilie 2015 nu cere de la BNM prezentarea planului de restructurare sau unui plan de viabilitate, fapt ce contravine normelor legale de acordare a ajutorului de stat în sectorul financiar pentru remedierea perturbărilor grave ale economiei. Autorizarea acordării unui astfel de sprijin de stat impune și efectuarea diagnosticării problemelor beneficiarului din sectorul bancar, și elaborarea unui calendar cu măsuri de ordin structural sau/și comportamental, și participarea băncii-beneficiare la costurile restructurării, și măsuri de limitare a denaturării concurenței. După autorizare urmează desfășurarea unei activități de verificare din partea Consiliului Concurenței a corectitudinii aplicării planului de restructurare. Deși decizia din aprilie nu este conformă reglementărilor aferente autorizării ajutoarelor de stat, autoritatea de concurență nu este absolvită de aplicarea întocmai a normelor legale.

Ar fi bine să înțelegem ceva din toate acțiunile Consiliului Concurenței legate de autorizarea ajutoarelor de stat acordate unor bănci. Avem două decizii de autorizare: una pentru salvarea a trei bănci (nu se știe restructurare sau lichidare) a doua pentru restructurare. Logic, dacă ultima este dedicată restructurării, prima nu poate fi de o altă orientare. În concluzie – cel puțin doua bănci vor fi revitalizate — „Banca de Economii” S.A și B.C. „Unibank. Și atunci ori Consiliului Concurenței a înțeles greșit ce are a face, ori vorbăraia despre lichidarea -„Banca de Economii” S.A nu este decât bârfă… Deci nu înțelegem nimic. Și nu e bine de loc. Societatea fierbe și nu e nevoie de încă ceva vreascuri. Citești deciziile privind ajutoarele de stat adoptate de Plenul Consiliului Concurenței și suprapui cu alt ajutor primit de respectiva autoritate de la Banca Mondială și de alte instituții pentru a învăța cum se autorizează ajutoarele de stat și tabloul devine și mai sumbru. Oare donatorii nu sunt curioși să vadă cât de profesionist sunt expuse deciziile Consiliului Concurenței în legătură cu una din cele mai grave probleme ale pieței bancare din Republica Moldova?

Am selectat câteva exemple de decizii-autorizări de ajutoare de stat ale Comisiei Europene (Decizia Comisiei din 1 octombrie 2008 în cazul NN 41/2008 UK, Rescue aid to Bradford&Bingley;  Decizia Comisiei din 5 noiembrie 2008 în cazul NN 39/2008 DK, Aid for liquidation of Roskilde Bank; Decizia (UE) 2015/454 a Comisiei din 9 iulie 2014 privind ajutoarele de stat SA.34823 (2012/C), SA.36004 (2013/NN), SA.37965 (2013/N), SA.37966 (2013/N), SA.37967 (2013/N) puse în aplicare de Grecia în favoarea Alpha Bank Group). Asta și pentru a evita orice speculații la tema secretului și confidențialității.

Importul paralel — benefic sau malefic?

Cum împăcăm interesul privat cu cel public în cazul importului paralel? Urmează să ne descurcăm, proiectând fenomenul pe realitatea Republicii Moldova. Suntem la un modest început de cercetare și discuție. În cadrul Simpozionului științifico-practic ”Lecturi AGEPI 2015”,  ediția XVII, 22-23 aprilie 2015. au fost prezentate principalele teze ale articolului ”Importul paralel, proprietatea intelectuală și concurența”, scris de membrii AO ”PICON” Valentina Novac și Ștefan Novac, publicat în revista ”Intellectus”, Nr2, 2015 — http://www.agepi.gov.md/pdf/publishing/intellectus/02-2015.pdf, pp. 52-58.

Importul paralel, proprietatea intelectuală și concurența

Valentina Novac, Ștefan Novac

Fenomenul importului paralel, evidențiat prin legătura sa cu valorificarea dreptului de proprietate intelectuală (DPI) și influența asupra concurenței libere pe piață, reprezintă obiectul de studiu pe care ni l-am propus. Referința la drept de proprietate intelectuală va cuprinde dreptul asupra obiectelor acesteia – invenții, mărci, soiuri de plante, desene sau modele industriale, indicații geografice, precum și dreptul de autor şi drepturile conexe.

În cele ce urmează, vom porni de la recunoașterea indiscutabilă a importanței proprietății intelectuale pentru dezvoltarea societății. Totodată, exploatarea acestui potențial este subordonată politicii industriale și concurențiale ale țării, care stabilește condițiile de transfer de tehnologie și de plasare pe piață a mărfurilor aflate sub protecția normelor ce asigură respectarea drepturilor exclusive asupra proprietății intelectuale. Și dacă politica concurențială acoperă toate ramurile economiei naționale cu aceleași norme de comportament: interzice abuzul de poziție dominantă, acordurile anticoncurențiale, concentrările economice nenotificate și cele cu impact negativ asupra concurenței, acțiunile abuzive ale autorităților, unele forme de concurență neloială, politica industrială este construită pentru fiecare domeniu separat, atât în funcție de specificul ra­murii, cât și de prioritatea acordată. De la o țară la alta, vom observa abordări diferite, materializate în politici, strategii, tactici de dezvoltare, generate de o complexitate de factori. Statului îi revine rolul de creator al modelelor de funcționare a econo­miilor. Menționăm că, la nivel de politică industri­ală, unele ramuri ale economiei naționale, deși cu apartenență la economia de piață, sunt obiecte fi­dele ale intervenției statului în materie de prețuri, fapt ce nuanțează mai pronunțat latura subiectivă a procesului de formare a prețului și, în consecință, contribuie la amplificarea diferențelor între țări.

Ce înseamnă import paralel?

Analfabetism?!

Muncesc de mai mult timp pentru a înțelege unele probleme legate de calificarea, în baza Legii Concurenței nr.183 din 11.07.2012, a concurenței neloiale cu implicarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală. Aceasta fiind cauza lecturării deciziilor Consiliului Concurenței dedicate soluționării acestor litigii. Ultima decizie din această categorie, la ziua de azi,  Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr.CN-46 din 02.07.2015  a fost publicată la 24 iulie 2015 pe site-ul autorității.  Ajungând la pagina 2 a Deciziei, după recitirea alineatelor dedicate pieței relevante, preluate din Legea concurenței și tradițional prezente în orice astfel de act, am rămas cu sentimentul unei nedumeriri  (cu regret, nu pentru prima dată), dar nedumeriri aparte. Motivul îl voi expune după ce finisez să lămuresc de ce constatarea făcută de autorii Decizii referitor la delimitarea pieței produsului – „Piața relevantă a produsului, în sensul examinării cazului dat, este piața importului și comercializării produselor pentru copii„ este una greșită.

E timpul PICON? Noi zicem DA!

Valentina Novac,

consultant independent în domeniul concurenței, președinte A.O.”PICON”

Zilele acestea se va împlini un an de când nu muncesc la Consiliul Concurenței. Plecarea a fost inevitabilă. Nu sunt pregătită încă pentru confesiuni. Nici scopul acestui articol pe departe nu e acesta. Respectul și pasiunea pe care le am față de munca în domeniul concurenței m-au ținut aproape de tot ce se întâmplă pe această dimensiune. Știu, nu din auzite, din trăite, cât de mult lucrează unii angajați ai Consiliului Concurenței. Întrebarea e — de ce societatea nu apreciază? Doar cei, care au rupt toată legătura cu realitatea, pot afirma că această autoritate își face datoria în Republica Moldova. Iluzia se pierde. Pericolul apropiat de însăși autoritate, grație rezultatelor sale (vezi Raportul Consiliului Concurenței pentru anul 2014), constă în deducerea concluziei nulității unei atare instituții. Noroc de prevederile legale care oferă competență în examinarea unor cazuri de concurență neloială (unii ziariști au sesizat corect ”importanța desenului aplicat pe ambalajul hârtiei de VC pentru economia țării”). Nici o adiere de implicare prioritară în cazuri de abuz de poziție dominantă și acorduri anticoncurențiale. Despre adevăratele concentrări economice nu se pomenește, de parcă procesele de monopolizare a piețelor țin de competența altor autorități. Și atunci despre ce scrii în raport că s-a realizat timp de un an în domeniul concurenței? După priorități și rezultate. Iar cu prioritățile Consiliul Concurenței are probleme  (vezi Hotărîrea Curții de Conturi nr.11 din 31.05.2015). De ce? – sau nu i se permite să le stabilească sau nu știe care sunt problemele pieței în Republica Moldova. Și atunci la ce bun munca aceasta istovitoare la care sunt supuși angajații? E un fel de muncă de Sisif.

E grav dacă se va ajunge la astfel de concluzie,

Și, totuși, de ce?

Unul dintre eforturile Comisiei Europene depuse în vederea stabilizării piețelor urmare a declanșării crizei financiare (începând cu 2007) constă în adaptarea rapidă a cadrului legal de acordare a ajutoarelor de stat băncilor și implementarea consecventă și responsabilă a regulilor stabilite. Competențele executive în acest domeniu îi revin Direcției Generale Concurență și sunt realizate prin urmărirea tuturor ajutoarelor de stat pasibile de a fi notificate. Ajutoarele de stat acordate instituțiilor bancare nu sunt exceptate de la notificare și evaluare întru verificarea compatibilității cu mediul concurențial. Situația, când unii dintre participanți la piața sunt susținuți de stat, iar alții lăsați să se descurce cu propriile puteri, nu este în tot cazul distrugătoare pentru buna funcționare a piețelor. Este, însă cert, că astfel de ajutoare se oferă cu un scop anume, clar definit, important pentru a fi atins din punct de vedere a dezvoltării economice a statului și, în condiții, ce garantează limitarea distorsionării concurenței. Fondurile publice trebuie să servească interesului public.

Nu-i apă la PECO doar benzină sau reflecții asupra Deciziei Consiliului Concurenței nr. APD – 28 din 08.04.2015

Valentina Novac

Să pornim de la ce zice Legea – art. 11 alin. (1) din Legea Concurenței nr.183 din 11.07.2012 interzice folosirea unei poziții dominante pe piața relevantă în măsura în care aceasta poate afecta concurența sau leza interesele colective ale consumatorilor finali. Sarcina probei încălcării Legii îi revine Consiliului Concurenței (art.52). Astfel autoritatea de concurență, în aplicarea Legii, urmează să stabilească poziția dominantă pe piață a întreprinderii care se presupune că a acționat abuziv și să demostreze că folosirea acestei poziții poate 1) dăuna concurenței sau 2) leza interesele colective ale consumatorilor.

Exemplu de urmat: transparență în activitatea Departamentului Antitrust

Valentina Novac

Direcția Generală Concurență sau Departamentul Antitrust al Comisiei Europene, la 15 aprilie curent, a făcut publice unele acțiuni ale sale referitor la comportamentul companiei Google pe piața Spațiului Economic European – SEE (28 țări plus Norvegia, Islanda și Lihtenștein): http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-4780_en.htm.

În, primul rând, Comisia comunică despre faptul, că i-a transmis companiei Google Raportul asupra investigației cazului, inițiat în 2010. Cazul a fost inițiat la plîngerea parvenită din partea unor furnizori de servicii de căutare pe Internet. Plîngerea se referă la abordarea discriminatorie aplicată de Google serviciilor prestate de respectivii furnizori:http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-1624_en.htm. Raportul întocmit de Comisie, urmare a finalizării procesului de investigație, conține opinia sa preliminară  (http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-15-4781_en.htm) și vine cu următorul mesaj de bază – o întreprindere cu poziție dominantă trebuie să tratateze identic atît produsele/serviciile proprii cît și produsele/serviciile echivalente ale concurenților săi.

De ce uitați de Consiliul Concurenței?

Valentina Novac

Se discută mult despre ”cazul BEM” … Toți discută … E un fel de “déjà vu” (cazul ”Cartea Verde” și altele) doar că dimensiunea e sfidător de mare. Deci, probabil se va vorbi mai mult, mai apăsat… Comunicăm… Asta e partea luminoasă. Și ca umbră-vine uitarea… E o trasătură firească, dar și condamnabilă în anumite circumstanțe. Una din acestea se referă la calitatea muncii autorităților publice responsabile de funcționalitatea domeniilor ce le revin. E complicat să desfășori investigații, dar nu e atât de dificil, avînd norme legale, să verifici dacă autoritatea face ceea pentru ce a fost creată.

Respectarea normelor de concurență la nivel privat

Valentina Novac

Inspirat de intrarea în vigoare a DIRECTIVEI 2014/104/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene

La respectarea normelor de concurență se cuvine a ne îngriji atît de asigurarea aplicării legislației în materie de concurență la nivel public, cît și la nivel privat. În Republica Moldova autoritatea investită cu competențe în vederea rezolvării chestiunilor de ordin public în domeniul concurenței este Consiliul Concurenței, care adopta, în acest sens, actele administrative conform Legii Concurenței nr.183 din 11.07.2012. (în continuare Legea nr.183 sau Legea). Spre exemplu, urmare a identificării unor semne de angajare a întreprinderilor în comportamente de coordonare a prețurilor pentru plasare pe piață a unui produs, Consiliul Concurenței inițiază și instrumentează presupusa practică si, în caz de probare a existenței acțiunii anticoncurențiale, adoptă decizia respectivă de constatare și sancționare a încălcării legislației concurențiale. Fiind adoptată, decizia Consiliului Concurenței, în caz de a rămas definitivă sau a fost menținută printr-o hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă (rolul instanței judecătorești întru asigurarea finalității este unul eminent), servește drept un prim indice pentru persoanele prejudiciate în vederea protejării intereselor sale materiale izvorîte din Legea nr.183. Dreptul persoanelor la despăgubire, în caz de încălcare a legislației concurențiale este prevăzut expres la art. 79-80 ale Legii nr.183. Normele de la art. 79 se referă repararea prejudiciu cauzat prin practicile anticoncurențiale, iar de la art.80 la cel cauzat de acțiunile de concurență neloială.

Cu privire la repararea prejudiciu cauzat prin practicile anticoncurențiale